Inceput

"Iti poruncesc sa nu crezi in acest vis"



Statea langa usa intredeschisa,asteptand ca raza de lumina izvorata din interior sa-i vesteasca trezirea locatarilor din casa neagra,in stil vechi,acoperita cu iedera,de pe Str. Antim.De undeva din departare, ii dansau in minte ritmuri tiganesti,aceleasi de cateva ore,cat asteptase un semn din partea celor de pe cealalta parte a usii.Luna,amintirea unei zile gri,mohorate,coaliza cu planurile sale,mangaindu-i bland obrajii cand genele se inchideau ermetic.Macinat de foame,chinuit de frig,lupta cu proprii demoni,ce-l ispiteau sa se intoarca acasa unde avea un trai sigur.Pe ritmuri tiganesti,se dadea batalia intre suflet si trup,intre vocea interioara si vocea mamei care acaparase intr-un final mintea tinerei,ajutata de deznadejdea rece
"Asta nu e o meserie...Zi-mi si mie ce o sa ajungi tu daca umbli numai dupa fluturi imaginari..."
Alunga nervoasa vocea stridenta si deschise un caiet"Tocmai ea...."Un sunet.Ridica ochii atras de perspectiva ca locatarii sa se fi trezit.De cealalta parte a usii o fata inalta,in pijama,privea plictisita.
"Intra"




[to be continued]

Nu acum

Dimineata.Soare si cafea.Oare o sa rezist azi?De obicei joia e cea mai oribila zi a saptamanii pentru mine(franceza si latina),dar joia asta este una dintre cele mai groanice joi...atat de multe teste..de fapt toata saptamana a fost asa...un schimb de focuri continuu si am intrat in mijlocul lui aparandu-ne cu mainile goale...Vreau armura mea de weekend mai repede....[maina ma asculta la fizica]

Incerc sa scriu ceva pe blog...poate ar trebui sa scriu despre broasca mea testoasa..fara sa fac referire la broasca testoasa...Cuvintele vin in starea lor bruta,iar eu nu sunt in stare sa le manuiesc...sunt asemeni robului ce asteapta ca stapanul sa aiba initiativa,astept cuvintele sa-mi spuna ce sa fac,ele au drept de viata si de moarte asupra mea...asa cum computerul are dreptul de ma asculta sau nuTehnologia a castigat teren in ultimii ani,ajutata de spiritul nostru de turma,de neputinta de a ne diferentia unii de altii.Suntem la fel cu ceilalti chiar si prin faptul ca incercam sa ne convingem ca suntem unici,ca avem ceva special.Nu vreau sa fiu pesimista,dar cred ca doar parti foarte mici din noi ne diferentiaza cu adevarat de ceilalti...Asa cum noi nu putem distinge leii,nici leii nu ne disting pe noi....Mintea mea nu mai coace alte argumente.[si totusi n-am vorbit de broasca testoasa]

Vine o zi

Ceai de fructe de padure si desene animate.Fotoliul nu mi s-a parut nicicand mai comfortabil,mai familiar...Pana acum il foloseam la depozitat obiecte cand nu mai aveam nici macar cei 5 cm necesari pentru a ma simti bine,pe podea...cand aruncam toate revistele si incepeam sa gandesc...cand decupam litere ca sa-i scriu lui...cand cautam floarea de asta-vara,o gaseam storcita si incepeam sa plang.Nu mi-e dor de copilarie,ci de grijile vietii...de viata simpla pe care fiecare o cara(pe tocuri sau nu)
Mergand tacuta si admirand porumbei,am trecut pe langa o florarie si impinsa de curiozitate,am aruncat o privire.Inauntru erau doua femei,una de varsta mijlocie,cu buze groase si statura impunatoare,iar cealalta,o fata subtire si inalta,probabil mult prea indrazneata si dezvoltata pentru varsta ei.Cele doua vorbeau cu o a treia,un fel de liana intre ele,o fiinta cu frumusete atemporala,insotita de un copil,ce parea a-i semana perfect...aveau aceleasi buze de piersica coapta si nasul usor in vant.Probabil descrierea lor fizica e de prisos...

Discutia lor mi se parea atat de interesanta,da parca ar fi dezbatut idei filozofice mai presus de limitarea mea intelectuala.Dar,nu.Discutau despre o reteta de ciorba,dar fiecare gest,fiecare exclamatie era un deliciu.Am ramas acolo ascultandu-le pana ce au terminat de "gatit".Apoi am plecat fara un gest care sa tradeze invidia pe viata simpla a acestor femei,a caror unica indeletnicre e insasi viata.
Multi spun:traieste-ti viata.Un om care sare cu parasuta sau face bungee jumping este considerat un om ce profita de fiecare clipa,iar ceilalti sunt fascinati de viata sa.Viata femeii care sta la cratita pare anosta...nimeni nu vrea in locul ei...dar aceasta femeie simpla duce in cntinuu o lupta..o lupta cu viata.Unele o castiga prin copii,altele n-o castiga niciodata...Cum arata oare viata ideala?Oare e undeva intre aceste extreme?Eu prefer sa beau ceai si sa ma bucur de desene.

Despre seductie

Formeaza un buchet trist,acum,din care se scurg incet petalele,ca roua diminetii pe ferestrele aburite.Ma tarasc spre ele,le soptesc cuvinte neinteligibile si ma intreb daca au dansat toata noaptea precum florile din basmul lui Hans Christian Andersen.Crizantemele roz s-au ofilit,dar isi pastreaza unicitatea,prospetimea.Raspandind cercuri de umbre degradate prin camera si imprimand un rotocol alb in tavan,fumul de la o tigara lasata aprinsa aduce un ultim omagiu florilor...Lumina dulce,crepusculara le alinta,iar ele se deschid la soare pentru un ultim sarut,asteptandu-si sfarsitul,sporind cu lacrimile lor roua diminetii.Prin bucurie chinuri se petrec..."Si daca cineva te va surprinde cu lacrimi in ochi,gandind la noi,sa-i spui ca este fumul de la crenguta ta de vasc."

Honey,ma mai iubesti?Nu!

Toate femeile,fie ca recunosc sau nu sunt misogine.Prin urmare si eu sunt.De obicei,acest fenomen apare cand "draga de ea" s-a despartit de tampitul,imbecilul,ala de pierde vremea prin baruri,iar el s-a decis sa treaca la o alta.Decizie care reuneste de urgenta comitetul de barfa pentru o sedinta de disecat actuala:

-Draga,nu o sa-ti vina sa crezi,cu cine s-a cuplat Mihai?
-???
-Cu Ana(rumoare in public)....
-Cu......(sir de insulte,adjective mai mult sau mai putin adevarate,intamplari mai mult sau mai putin adevarate) aia????

Indiferent de durata discutiei la final prietenele divei parasite vor ajunge la aceeasi concluzie:
-Precis ii pare rau ca s-a despartit de tine.Esti mult mai buna ca aia.


Toata lumea pleaca fericita...Dar eu tot nu inteleg ce o face pe fosta mai buna decat actuala?Poate ca fosta e mai putin superficiala...asa si?Poate e mai desteapta...yeah,right...

So,honey,inainte sa mai stabiliti cat de minunate,frumoase si destepte sunteti voi in comparatie cu fosta, amintiti-va ca nu sunteti speciale asa cum incearca sa va convinga toate revistele alea pe care dati banii din simplul motiv ca nimeni nu e de neinlocuit...AAA si sa nu cadeti in depresie gandindu-va cum sa faceti sa ajungeti ca actuala.Mai bine luati un ceai si o carte.E frig afara.

Din Vama

Sinaia(a se citi Vama Veche) e frumoasa si toamna...Miros de frunze si gust de mere glazurate,combinat cu inot in padure imi da starea euforica in care vorbesc prea mult si ascult prea putin"spune-ti si voi ceva ca ma plictisesc" "cum te poti plictisi cand vorbesti atat de mult".Am invocat ursul de mii de ori dar se pare ca Mos Martin e kind of VIP,pentru ca a refuzat sa apara(mai bine).
Dragostea e verde.

Homo ludens

Mirosul de lut uscat imi inunda narile,amintindu-mi de incercarile mele de a deveni un bijutier preistoric,care face cercei din lut(am senzatia ca scria pasta modelatoare).Oare faptul ca am ales sa fac din lut cercei si nu canite de cafea e un semn al frivolitatii?Oare oamenii preistorici alegeau cerceii in detrimentul vaselor?Cu siguranta nu...[Sunt speciala si nu in sensul bun].Sunt omul care se joaca...