Vine o zi

Ceai de fructe de padure si desene animate.Fotoliul nu mi s-a parut nicicand mai comfortabil,mai familiar...Pana acum il foloseam la depozitat obiecte cand nu mai aveam nici macar cei 5 cm necesari pentru a ma simti bine,pe podea...cand aruncam toate revistele si incepeam sa gandesc...cand decupam litere ca sa-i scriu lui...cand cautam floarea de asta-vara,o gaseam storcita si incepeam sa plang.Nu mi-e dor de copilarie,ci de grijile vietii...de viata simpla pe care fiecare o cara(pe tocuri sau nu)
Mergand tacuta si admirand porumbei,am trecut pe langa o florarie si impinsa de curiozitate,am aruncat o privire.Inauntru erau doua femei,una de varsta mijlocie,cu buze groase si statura impunatoare,iar cealalta,o fata subtire si inalta,probabil mult prea indrazneata si dezvoltata pentru varsta ei.Cele doua vorbeau cu o a treia,un fel de liana intre ele,o fiinta cu frumusete atemporala,insotita de un copil,ce parea a-i semana perfect...aveau aceleasi buze de piersica coapta si nasul usor in vant.Probabil descrierea lor fizica e de prisos...

Discutia lor mi se parea atat de interesanta,da parca ar fi dezbatut idei filozofice mai presus de limitarea mea intelectuala.Dar,nu.Discutau despre o reteta de ciorba,dar fiecare gest,fiecare exclamatie era un deliciu.Am ramas acolo ascultandu-le pana ce au terminat de "gatit".Apoi am plecat fara un gest care sa tradeze invidia pe viata simpla a acestor femei,a caror unica indeletnicre e insasi viata.
Multi spun:traieste-ti viata.Un om care sare cu parasuta sau face bungee jumping este considerat un om ce profita de fiecare clipa,iar ceilalti sunt fascinati de viata sa.Viata femeii care sta la cratita pare anosta...nimeni nu vrea in locul ei...dar aceasta femeie simpla duce in cntinuu o lupta..o lupta cu viata.Unele o castiga prin copii,altele n-o castiga niciodata...Cum arata oare viata ideala?Oare e undeva intre aceste extreme?Eu prefer sa beau ceai si sa ma bucur de desene.