Matei

Probabil ca stiti despre SMS-ul lui Audrey.Ce-a facut Matei cand l-a primit nu stiti insa.Asa ca facem o scurta pauza cu povestea Dorotheei si trecem pe la Matei.

Sunete scurte se auzeau dinspre peronul intesat de oameni grabiti,care priveau debusolati in jur nestiind daca au acelasi numar de bagaje sau sunt insotiti de aceleasi persoane.Matei isi fuma ultima tigara din pachet,pe care isi promisese s-o pastreze pentru drum.Acum ramasese fara si stia ca trebuie sa supravietuiasca cateva ore in stres,printre oameni de varsta a2a imbracati in negrul acela sinistru care le adancea cutele,ce tradau o apropiere de varsta pensionarii.Mai era si SMS-ul.Daca nu primea mesajul de la Audrey exact in momentul in care se pregatea sa-i ceara vanzatoarei un pachet de tigari,n-ar fi plecat de la coada.O calatorie fara credit si fum.Comaprtimentul era gol,dar fericirea n-avea sa dureze prea mult.Dupa cateva minute,intra o fata,ale carei trasaturi l-au fascinat.Un par lung si cret,din monotonia caruia ieseau cateva suvite aranjate neglijent.Sau poate nu era aranjate,ci lasate sa-si faca de cap.Cobori in jos,urmarind linia gatului,oprindu-se cateva secunde pentru a-i deslusi conturul sanilor.Avea o piele alba,impecabil de alba si buze portocalii,ce formau o piersica perfecta.Fata nu parea sa observe,sau daca observa nu-i pasa de privirea de maniac cu care era fixata.
Isi scoase creionul si desena.Un cerc,cateva linii,o pata de culoare.Il obseda albul perfect al pielii.Totul era mecanic,nu realiza nimic.Creionul aluneca gratios,isi impunea propria vointa,ca un patinator ce imblanzeste gheata.Nu-si privi opera, astepta sa ajunga la destinatie[...]
Pe peron,ignorat de putinii trecatori,deschise rucsacul cu grija,de parca inauntru ar fi fost o bomba pe cale sa explodeze.Si exploda,pana la urma, intr-un strigat de mirare,constientizare si amuzament.Pe foaie nu era chipul fetei din tren,ci al lui Audrey,cu fiecare trasatura realizata perfect.Stia ca e pierdut pe veci,asa ca lua trenul inapoi spre Bucuresti.