Toata lumea are blog.Deci ai acces la jurnalul tuturor,le stii cele mai intime ganduri,cele mai ascunse sentimente,rascolesti pur si simplu prin ei.E ca si cum i-ai scoate unuia ficatul si ai incepe sa povestesti toata viata ficatului si cate tigari a suportat,cate cafele l-au batut,cat de mult uraste mancarea picanta.Iti pare atat de rau ca bietul ficat nu a avut parte si el de putina fericire,de o friptura slaba,in loc de chestiile alea oribileSi totusi,nu-i asa.Pentru ca oricat am vrea sa parem de sinceri nu scrie nimeni pe blog ca intr-un jurnal la care numai proprietarul are acces.Nimeni nu da nume,dar toata lumea foloseste cuvinte cat mai pompoase,care sa sublinieze sentimentele lor extra-profunde si toata nefericirea acumulata seara in club.Nu ma iau de nimeni,imi fac autocritica.Mi-am citit cateva posturi din trecut(ce departe suna!) si mi-am dat seama ca nu sunt in niciun caz reprezentative pentru mine.Pentru ca eu nu sunt asa.Pentru ca nu vreau sa fiu asa.Nu vreau sa vorbim in trei,eu,cu mine si cu alter-ego-ul meu din alta dimensiune.Eram doar eu,dar scriam pentru cineva,sau cel putin asa imi pare acum.Pentru cineva care sa descopere jurnalul meu secret si sa fie fascinat.Fascinat de ce?De gramatica?De punctuatie?De literele asezate corect?
Si totusi nu stiu daca as putea sa scriu altfel.Sa incerc o latura mai bitchy?Primesc prea multe reprosuri in real world pentru asta nu vreau sa fiu aceeasi si pe blog.Asa ca,dragii mei, o sa continui sa ma prefac.Nu va asteptati sa o intalniti aici pe Pucca,ci pe mine(iar iese alter-ego-ul meu idiot la suprafata).
P.S.:A nu se lua in seama titlul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu