Codrule,codrutule...

O faceau sa simta mai buna,mai frumoasa si mai colorata,asa ca nu renunta la ele,nici macar dupa ore.Le invitase la o cafea ,dar refuzasera."Ce tampita am fost sa cred ca vor sa iasa cu mine.Sunt coagulate in lumea lor de basm in care eu sau cei ca mine nu au ce cauta"Ii dadu un beep Luizei si banuia ca e la fel de creditless ca ea din moment ce nu suna.Un sunet strident si o vibratie ii reamintira de vremurile in care asteptau sa treaca 10 metrouri pentru a ramane cat mai mult timp impreuna.De vremurile in care vorbeau despre orice,doar ele,la adapostul forfotei oamenilor.De vremurile in care Luizei ii cadeau cu tronc milioane de baieti pe secunda,iar Dorotheea trebuia sa faca pe Cupidon,Sherlock Holmes sau Dr.Cristian Andrei.O pretuise pe fosta ei prietena cand deja era prea tarziu.Cand dadu cu capul de peretele ud al realitatii,lasand o dara de sange in amintirea ei.Pana atunci crezuse cu tarie in sinceritate,respect,prietenie si iubire.Numai gandul ca a putut sa fie atat de naiva o facu sa rada.Cum sa crezi ca oamenii ar putea sa fie altfel decat tine?Cand tu esti o mincinoasa si o prefacuta,de ce ar fi altii corecti?
"Nu pot sa te sun acum ca nu am credit.Sunt in metrou.Te sun cand ajung acasa"
"Nu.Hai afara.Mergem la o cafea?"
"Bine.Unde esti?"
"La Romana"
"Eu sunt la Unirii"
"Ok.Stai acolo ca vin si eu"
"Bn."
Mai avea 5 centi credit.Acum era cu adevarat falita.Ajunse la Unirii si dadu cu ochii de fata zambitoare a Luizei,al carei suras ramasese exact la fel.Vesel si nevinovat.Se gandea la cum se pastrase copilul din Lulu si cum se schimbase ea.Cum invatase sa zambeasca la comanda,sa rada la comanda,sa planga la comanda.Cateodata chiar sa iubeasca la comanda.
"Heeey!Ce faci?Arati foarte bine!"
"Bine.Si tu la fel.Imi place la nebunie trench-ul tau.Ti-am zis ca am inceput sa le colectionez?
"Da.Foarte tare.Stiu ca era innebunita dupa ele inca din generala.Cate ai acum?"
"Vreo 5.Astept sa se intoarca mama,cu altele"
"Unde mergem?"
"Surpriza"
Vroia sa se intalneasca din intamplare cu el asa ca o duse pe Luiza printre stradutele de pe Lipscani.
S-a schimbat mult.Unde o fi vechea Dorotheea?Tipa din fata mea e...nu e ea...
Alex nu era acolo asa cum sperase,in schimb dadu cu ochii de Matei.Ii ingana ceva despre SMS,dar acesta parea sa nu inteleaga nimic,privind-o ciudat,aproape scarbit.De ce ii arunca toate lumea privirea asta?Se retrase la o masa din colt si incepu sa discute cu Luiza.Lucruri triviale,absolut neinteresante.Care nu ii aduceau aminte de trecut ci infingeau pumnalul tot mai adanc in prezentul fetei.Lovitura de gratie fu venirea lui Audrey.Ii zambi desi stia cat de suparata era.Apoi ii trimise un SMS."Curaj.O sa fie bine"
Si a fost bine,pentru ca peste cateva minute,Audrey si Matei se sarutau,de parca ar fi asteptat momentul asta toata viata lor.Ce era cu graba asta?Chiar nu putea sa inteleaga.Era tot mai convinsa ca ii era sortit sa fie singura.