Pucca

Un morman de carti aruncate,care se uitau urat la stilourile ce inotau in cerneala,picurand la interval de cateva secunde pete peste copertile lor noi,formau o scara spre tabloul baiatului.Fetita statea in celalalt colt privind la fratele ei inramat.Cum a reusit pictorul ala sa-l deseneze atat de bine pe Andrei?Si ea facuse picturi pe sticla la scoala,dar majoritatea aratau ca niste desene animate nereusite,pe cand tabloul ilustra pana si cea mai mica alunita cu o precizie izbitoare.Se gandea ca e ceva necurat la mijloc asa ca se duse mai aproape sa cerceteze.Chiar mama i-a spus ca sa-si imagineze ca Andrei e inca acasa.Poate in tablou era un alt Andrei care insa nu vorbea.Dar de ce nu vorbea?Dar oare putea sa stranute?Lua pana de pe birou si gadila tabloul.Acesta nu se clintea.Nu era pana buna se gandi.Se urca pe scaun si atinse poza cu mana,incercand sa-l gadile.Tabloul cade si se sfarama in mii de bucati,dar baiatul din interior era intact."Pana la urma nu era o pictura pe sticla...Era o hartie lucioasa protejata de sticla.Ce bine ar fi fost sa-l fi tinut si pe Andrei in sticla....".Ar trebui sa inceapa sa planga,altfel mama o va pedepsi.Daca plange mama se va induiosa.Isi va aminti de fratele ei,cum a iesit plangand din casa,apoi l-a strigat si,si,si..nimic...
"Ada!"
Ada n-o mai auzea...Printre sughituri se gandea cum sa parcurga calatoria fratelui ei si sa-l aduca inapoi.