Pucca

Cele cateva ore petrecute in aceasta casa enigmatica,ii dadusera acea familiaritate,o faceau sa se simta in siguranta.Pentru prima oara stia ca poate atribui cuvantul "acasa" unui loc mai potrivit decat apartamentul adolescentei sale,mare si gol,umplut insa de tipetele isterice ale parintilor care erau la fel de straini in aceasta casa ca si ea...Dupa divort tipetele incetasera,iar casa capatase un aer aproape sinistru,nelocuita perioade bune...Insa casa din Str.Antim nu parea deloc asa..era umpluta de mobilele strecurate greoi prin usile fragile ca oasele unei papusi.Nici locuitorii ei nu se asemanau cu parintii,poate prin faptul ca erau ardeleni si vorbeau incet,deslusit,ridicand tonul doar cand era nevoie.Dar ea nu avea de unde sa stie asta,caci singura fiinta cu care interactionase era fata de la intrare,Rebecca,o actrita in devenire care vorbea tare si apasat,subliniind fiecare cuvant.Acest obicei de a vorbi o facea sa para infricosatoare si severa,dar asta nu o deranja deloc,caci ii placea sa se impuna,sa fie deasupra celorlalti,motiv pentru care ramasese singura actrita din casa.

Isi alunga gandurile legate de casa,Rebecca sau parinti.Asteapta dimineta care ii va hotari destinul:daca ramane aici sau pleaca din nou pe strazi cu portofelul gol.Ultimii bani ii cheltuise pe biletul de tren.
-Iti spun,chiar nu are rost s-o pastram pe fata asta!De fapt nici nu stiu de ce am acceptat-o in casa.E scunda si are un aspect gipsy...Ar trebui sa-i spui ca aici nu invata sa cante la acordeon.
-Esti extrem de draguta ca mi-ai facut o descriere asa detaliata a fetei,Rebecca,dar totusi as vrea s-o vad.Unde ai gazduit-o?
Rebecca mormai ceva si deschise usa camerei.Smaranda statea pe pat,speriata de omul ce ar putea intra pe usa,dar odata ce i-a vazut ochii blanzi si parul usor grizonat,frica i-a disparut de parca omul acela i-a luat-o cu un simplu gest al mainii.Ramasera asa,uitandu-se unul la altul,stabilind o legatura extrasenzoriala,mai presus de cuvinte,pana ce Rebecca izbucni intr-un ras nervos:
-E si proasta pe deasupra.Tu nu stii sa te prezinti?
-Iesi!
Era vocea autoritara a batranului,dar Rebecca nu o lua in seama si ramase locului.
-Fata ramane la auditii...facu un gest spre prietena sa si disparura amandoi invaluiti in mister..Rebecca cu un zambet malitios pe chip si batranul adoptand o mina ingrijorata.