Printre celule si ATP sunt eu...mormanul de carti pare indiferent la sfortarile mele de a gasi ceva decent pentru bal...Ma cheama sa invat,dar eu il resping,vine mai puternic.Mai bine iau o ciocolata si citesc marie claire!Acum un an as fi fost pe un pervaz,intr-o scoala generala,asteptand,cu mii de copii urland in jurul meu.Acum sunt acasa,pe un scaun cu ceasul ticaind in dreapta mea.Ma face sa ma revolt impotriva timpului chiar daca stiu ca nu am motive.Astept timpul sa treaca,el nu ma asteapta pe mine sa traversez si ma izbeste in plin.Organizarea e cheia!Cheia?Pentru ce?Daca ma organizez,as avea timp pentru toate.Dar nu vreau sa am timp...Cred ca imi place prea mult viata mea dezordonata printre cuburi,mormane de carti,papusi scalpate si mai nou cercuri.Dezordinea e drogul cotidian care ma tine in viata.Haosul e o parte din mine.Nu stiu cand sa tac si cand sa vorbesc.Stiu doar sa aberez.Si stiu sa trec strada.e important sa stii sa treci strada si sa nimeresti autobuzul corect.Tramvaiul si autobuzul sunt rutina.Ar trebui sa-mi schimb liceul in fiecare luna ca sa fie haos total,pentru ca iubesc prea mult nesiguranta si oamenii ca sa stau intr-un singur loc.O viata pe tocuri ar fi mai palpitanta,dar am rau de inaltime,desi am nevoie de ea pentru ca sunt un pitic intr-o lume de uriasi.Sunt un copil facut din creta,care provoaca alergie si cu care scrii mai bine doar daca e rupt .Nu dependenta,alergie.Ziua n-a fost nicicand mai frumoasa,soarele n-a stralucit nicodata asa pentru mine.E o zi de primavara,deghizata in toamna.
Cand va veni iarna,creta nu va mai scrie pe asfalt.Va fi libera si fericita,pe un patinoar oarecare,intr-un oras oarecare si va bea ceai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu