Un inceput ciudat...nicio nevoie de confirmare,nu simt nevoia sa-l cunosc.as putea sa-l iubesc asa cum e fara sa stiu nimic,nici macar numele.Incep sa-l ador...nu va reusi sa-mi dea nimic altceva in afara de vise...nu-mi va da echilibrul dupa care tanjesc,armonia sau pacea interioara...ma va lasa la fel de zbuciumata in visele si frustrarile mele,la fel de nebuna de ciocolata ca pana acum...Si totusi nu vreau sa-l cunosc mai bine,caci mi l-am imaginat atat de perfect,de neatins aproape,incat sa realizez ca e la fel nu mi-ar permite sa mai visez...Il vad in fiecare strop de ploaie,in aburul cafelei,in geamul fiecarei vitrine...Nici nu-mi amintesc cum arata exact,dar stiu ca il iubesc...de ce?de dor de being in love,din dorinta de a scapa de rational,din nevoia de a fi iar copil...Ma simt speciala in dragostea mea loiala pentru o fantezie...dar e atat de real...nu poate fi doar o alta fantezie.
As vrea sa ma vindec de obiceiul de a judeca oamenii doar dupa o discutie...De ce ii judec mereu in sensul bun?De ce nu vad si eu defectele ce-mi fac semn,arunca cu pietre,au pana si pancarte?Vad doar calitatile,apreciez o persoana chiar daca n-am de ce...Banuiesc ca eu sunt dovada vie ca nu-ti trebuie mult ca sa fii fericit...sau fraier.
Cat despre el...nu cred ca vom avea vreodata o relatie...dar eu continui sa visez...astept doar un sarut sa-mi curme visul...
[a se observa cate puncte,puncte sunt in capul meu]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu