Pucca

Inca o zi de scoala...Isi musca puternic buza inferioara ca sa reziste,pentru ca scoala era pentru Dorotheea azilul de nebuni al societatii,locul in care se adunau toate categoriile sociale.O lume pestrita avand ca limite scursurile din clasa de jos si scursurile din high-life-ul liceelor din Bucuresti.Intre ei erau oameni acceptabili.Sau cel putin asa pareau,pentru ca nu-i cunoscuse niciodata.Poate ca nici nu meritau din moment ce nu aveau ganduri si ocupatii cu adevarat folositoare.Erau niste furnici debusolate ce misunau dupa mancare.Ii cataloga rapid.In viitor aveau sa devina motorul societatii,se vor hrani din seva celor de jos pentru a-i sustine pe cei ajunsi sus.Scursuri de mijloc.
Dadu cu ochii de Audrey,mormai ceva si pleca mai departe fixand un punct imaginar,undeva intre panoul de curent si usa clasei,prefacandu-se ca nu-i aude strigatele.Fugea de Audrey,pentru ca-i amintea de EI,pentru ca ar fi izbucnit in plans la intrebarea :"ce mai faci?".Oricum relatia lor nu mai era aceeasi de cand cu sms-ul acela...Renunta sa se mai gandeasca,dar revederea ei,o propulsa in timp.
Lumini,fum,muzica.Abia intrase in micul apartament de pe Mosilor,privind increzatoare si sfidand multimea de capete intoarse .Se pozitiona ca de obicei langa barul improvizat.Decizie neinspirata daca ne gandim ca atragea un suvoi de oameni beti,complimentele si aluziile lor grosolane.Inspirata daca luam in calcul ca s-a pus si el langa ea.[Si da,era treaz].
"Alex"
"Dorotheea"
"Ca-n Vrajitorul din Oz?"
"Nu e vina mea..."
Facu un efort supraomenesc sa-si aminteasca mai departe.Memoria nu era pucntul forte al Dorotheei.Stie doar ca statea cu el pe canapea,vorbind despre cat de ciudata e lumea de la petrecere.Si el era la fel de pierdut ca si ea.Nu cunostea pe nimeni si se simtea ciudat sa fie asaltat de atatea fete.Simti un fel de aluzie in tonul lui care o supara.Adica isi inchipuie ca ea moare dupa el?Profita de faptul ca o persoana se asezase langa ea si isi schimba rapid pozitia pentru a incepe o conversatie,dar tipul era cam ametit,si ca un automatism incepu cu comentariile la adresa ei.Vru sa se intoarca spre Alex,dar acesta vorbea deja cu alta.De ce naibii se simtea geloasa?
"Hey"
"Hey,Noelle...Ce faci?"
Se bucura de aparitia lui Noelle,pentru ca o facea sa rada cu glumele ei rasuflate,cu povestile ei despre caini si cu propunerile ei mai mult sau mai putin serioase de a-i da unul din ei.Pe cel mai afectat de ADHD,bineinteles.Era cu siguranta o aparitie creata,colorata si galagioasa.Impreuna cu colega ei de banca,pareau doi clowni din piesele lui Shakespeare:colorate,crete si galagioase(chiar daca bufonii lui Shakespeare nu erau asa).Pucca si Noelle,doi copii mari,mult prea energici o binedispuneau pe Dorotheea si ramase cu ele pentru a-si lua gandul de la Audrey,Alex si sms-ul acela.